Ma uit in jurul meu pe strada si vad copile de 16-17 ani, care isi rod coatele pe bancile liceelor… sau ale barurilor si cluburilor, pt ca a devenit o moda sa iesi in club, la bar, la terasa, sau doar sa iti faci plimbarea zilnica printre oameni, pt ca trebuie sa fi vazut! Daca nu esti vazut, nu esti la moda! Cred ca au apus de mult vremurile in care ne rugam de parinti sa ne lase o ora in plus pe afara, sa iesim in weekend si sa alergam spre casa pt ca ora la care ar fi trebuit sa ajungem acasa trecuse de mult… Doar amintiri… frumoase ce-i drept. Ma bucur ca m-am nascut in anii ’80, ca am petrecut seri pe malul Dunarii cu gasca, cantand la chitara si chicotind despre te miri ce, ma bucur ca pe la 20 de ani am inceput sa ies in cluburi (cam tarziu, nu?) si sa vad si partea cu “fitze”, ma bucur ca 4 ani am fost reporter si am intalnit foarte multi oameni interesanti. Dar revin… ma uit in jur si ce vad????? Copile care stiu mult prea devreme ce e sexualitatea, fete pt care dragostea se masoara in grosimea portofelului, rochii animal-print, pantofi aurii si plini de paiete, indivizi care nu au nici macar o dimploma de bac, dar care conduc masini de zeci de mii de euro… Si lista ar putea continua la nesfarsit. Oare asta e viitorul nostru? Un viitor plin de inculti care nu au auzit de Eminescu, Blaga sau Nichita? Si nu ma refer la creatura aia groteasca si blonda care urla mereu la TV in emisiuni  de 2 lei, ci la marele nostru Nichita Stanescu….

Ma opresc aici, caci nu vreau sa vorbesc pana maine la ora aceasta despre poezie si inculti. Incerc sa scriu in postul urmator despre ceva amuzant… Sa zicem “perle” de sefi! Pupppp

Am sa va povestesc o intamplare amuzanta (zic eu), pentru inceput. Pana nu demult lucram la un cotidian destul de bine vandut, chiar lider de piata in zona geografica respectiva.  Pana aici totul ok, desi “dedesubturile” presei din Romania nu sunt prea placute.  In fine, pastrez acest subiect pentru un alt comment. La inceputul acestei veri… imi vine ideea geniala de a avea si eu timp liber, iar cum in presa acest lucru e mai mult decat imposibil, ma hotaresc: demisionez! Zis si facut… Partea funny aici incepe (cel putin pe mine m-a amuzat teribil )).  Fiind cu gandul la clipele in care voi face numai ce-mi doresc, imi schimb putin atitudinea la serviciu… am inceput sa zambesc, sa las in urma stresul care m-a macinat mai mult de trei ani. Nimic rau in asta… pentru mine si pentru colegii mei, dar pentru sefa mea directa… a devenit o problema zambetul meu. A fost extrem de amuzant sa auzi din partea unei domnisoare de 30 de ani, cu o dilploma de licenta in “buzunar”, cuvinte care incep cu litera “p” si pe care le auzim prin cartiere rau famate ). Credeti ca asta a fost tot? Nuuuuu! Totul a culminat, in urma unei discutii contradictorii pe care am avu-o cu dansa, cu diferenta dintre noi, din punctul ei de vedere:  “Diferenta dintre noi e ca eu m-am nascut la oras si tu la tara!”… OK,  e perfect adevarat, m-am nascut intr-un sat din nordul Dobrogei, am copilarit acolo, dar unde e diferenta din punct de vedere profesional?!

Gata, inchei azi, revin cu noi chestiuni din mentalitatea “presei” din Romania si maine! Puppppp

Inca nu reusesc sa inteleg cum de cei din jurul meu pot fi atat de… mincinosi? Nu, e un cuvant prea dur.. Sa zicem… MINCINOSI! E mai simplu De ce dracu fetele tot incearca sa detina monopolul atunci cand e vorba de “piata” barbatilor? Nu stiu, cert e ca mi s-a demostrat de curand ca atunci cand vine vorba de suprematie… prietenia nu mai conteaza! In fine, nu numai fetele sunt in discutia asta!! Nici barbatii (baietii, de fapt copiii) nu prea stiu ei ce vor de la viata asta.  Inceputul asta de toamna mi-a adus multe… intamplari interesante. Oameni care se jura ca iubesc, dar de fapt pe care nu ii intereseaza daca te vad acum sau peste o luna, prietene care evita sa iti spuna adevarul… Traim intr-o jungla?! Da.. cred ca asa se defineste cel mai bine societatea secolului 21… o jungla!

Unul dintre lucrurile importante in viata este sa stii sa si pierzi… si sa stii atunci cand trebuie sa renunti… Dar ce se intampla atunci cand esti mult prea ambitios si nu poti renunta dupa ce te-ai impiedicat? sa fie acest lucru o calitate sau un defect?! mereu aud in jurul meu replici de genul: “ai prea mult orgoliu!”, “nu stii sa pierzi!”, “ce trebuie sa se mai intample ca se vezi ca nu are rost”… dar niciuna dintre acestea nu ma pot opri… e mai simplu si mai frumos sa iesi invingator din situatii care de care mai dificile… iti da incredre in tine! Din pacate, majoritatea oamenilor renunta mult prea usor!  dupa prima piedica se opresc si se intorc din drum, in loc sa mearga inainte! sa fie de vina societatea? Unde sunt oamenii puternici care obtin cu orice ofort ceea ce isi doresc??? Ma invart intr-o societate plina de prejudecati si de.. mister as putea spune! dar misterul inseamna mult mai mult… Misterul inseamna o vorba spusa in vant, dar care ascunde mult mai mult, misterul inseamna un zambet sau un lucru pe care il stii numai tu! in niciun caz nu inseamna ignoranta si delasare! Dar, de cele mai multe ori, lucrurile nu sunt asa cum par la prima vedere… ci mult mai complicate…

Nu asta este important! oricum, te simti al dracului de bine cand tu stii mai mult decat persoana de langa tine! Sentimentul de superioritate pe care numai tu il stii…. interesanta viata asta! dar cel mai interesant e atunci cand te… “joci” cu cei din jurul tau, cand ii supui “testelor”… pe care cei mai multi le pica ) Din pacate! Sau din fericire, pt ca realizezi ca nu merita efortul de a-ti irosi timpul, care e pretios, cu oameni care nu merita